NEBĂGAT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgat, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 96 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + băgat] 1 (Îla) ~ în (sau, rar, de) seamă Care nu este luat în considerare Si: ignorat. 2 (Îal) Necunoscut (1). 3 (Îal) Care nu a fost observat.

NEBĂGAT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (în expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Ne- + băgat.

NEBĂGAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la băgat): ~ în seamă a) neobservat; b) de care nu s-a ținut sau nu se ține cont; neglijat. /ne- + băgat

nebăgát, -ă adj. Nebăgat în samă, trecut cu vederea, neglijat, disprețuit: pentru înțelept, a fi nebăgat în samă nu e o nenorocire.

nebăgat adj. m., pl. nebăgați; f. sg. nebăgată, pl. nebăgate

NEBĂGAT, -Ă adj. Negativ al lui băgat. (Expr.) Nebăgat în (sau, rar, de) seamă = a) care nu este luat în considerație, trecut cu vederea, ignorat; neștiut² (1), necunoscut (I), obscur. De ce unii sînt puternici și alții nebăgați în seamă? filimon, o. i, 96. Urîtă și nebăgată de seamă de ceilalți fii de împărați. ispirescu, l. 13. Oameni năcăjiți și umiliți, nebăgați în samă. sadoveanu, e. 106. Să nu fie urît de lume și nebăgat în samă. șez. ii, 165; b) care nu a fost văzut, observat. M-am strecurat, nebăgat în seamă, pe ușă. gane, n. iii, 176. – pl.: nebăgați, -te. – pref. ne- + băgat.